nav-left cat-right
cat-right

Tâlcuire la cuvântul “În deșert se tulbură tot muritorul” – Sf. Ioan Gură de Aur



”Vino, creștine, să cântăm versul de psalm al alăutei lui David și împreună cu el să facem cunoscută nimicnicia celor omenești: În deșert se tulbură tot muritorul (Ps 38, 15).
Se tulbură, dar la sfârșit va pieri. Se tulbură, dar mai înainte de a se așeza este înghițit. ca focul se aprinde, dar ca trestia se preface în cenușă. Ca vârtejul de vânt se înalță, dar ca praful piere. Ca flacăra focului se aprinde, dar ca fumul se împrăștie. Ca floarea se împodobește, dar ca iarba se usuca. Ca norul se mărește și se lățește, dar ca picătura de ploaie se varsă.
Se tulbură, dar prin poftă fără saț agonisește putreziciunea. Se tulbură, dar se duce fără să ia ceva din agoniseala tulburării sale. Ale lui tulburările, ale altora bucuriile. Ale lui ostenelile, ale altora avuțiile. Ale lui grijile, ale altora veseliile. Ale lui scârbele, ale altora desfătările. Ale lui blestemele, ale altora îngrijirile. Ale lui răpirile, ale altora plăcerile. La dânsul suspinul și la alții avuțiile cele multe. La dânsul lacrimile și la alții banii. El se chinuiește în iad, iar alții se bucură și cântă mâncând și bând ale lui. Cu adevărat: În deșert se tulbură tot muritorul.
Ce este OMUL? Împrumut cu dobândă vremelnică a vieții; datorie fără amânare a morții; fiară neîmblânzită prin voia ei; vicleșug de nimeni învățat; iscusință la răutăți, dibăcie la nedreptate; grăbnicie la strângere de avuții; nesațiu la lăcomie; destoinicie la necredință; duh mândru; tină obraznică; cenușă răzvrătitoare; praf îngâmfat; văpaie cu ușurință de potolit; lemn ce putrezește repede; iarbă care se usucă degrabă; fire care cu lesniciune piere.
Astăzi în bogăție, mâine în mormânt. Astăzi îmbrăcat în porfiră, iar mâine dus la groapă. Astăzi în multe avuții, iar mâine în coșgiug. Astăzi cu cei ce-l lingușesc, iar mâine cu viermii. Astăzi este, iar mâine nu mai este. Astăzi se mândrește, iar peste puțin se tânguiește. Nesuferit când este fericit și nemângâiat când este în nenorociri. Nu se cunoaște pe sine, dar cercetează pe cele ce sunt peste puterile lui. Nu știe cele de față, dar cugetă la cele viitoare. Prin fire muritor, dar cu mintea lui cea înaltă se socotește că-i veșnic. Supus la tot felul la tot felul de boli, locaș lesne bântuit de orice fel de patimă, locuință bine primitoare a oricărei supărări. O, câtă răutate are nevrednicia noastră! O, cât de multă este pedeapsa ticăloșiei omului! Câte am spus și totuși n-am găsit nimic mai potrivit decât cuvintele profetice, care spun: în deșert se tulbură tot muritorul.
Nu se aseamănă oare, creștine, viața omului cu marea? Nu suntem oare mai tulburați pe uscat decât pe mare? Nu ne izbim unii pe alții mai puternic decât ne izbesc valurile mării? Oare nu ne învârtim încolo și încoace ca în întunecimea mării? Unul ia celuilalt ogorul, altul răpește vecinului slugile. Unul se judecă cu vecinul său pentru apă, altul se luptă pentru aer cucei din jurul său. Unii umblă la judecăti pentru măsurarea pământului, iar unii îi necăjesc pe alții pentru ziduri. Unul poftește să ia ce n-a dat, iar altul umblă la judecăți să nu dea ce a luat. Unul se satură de dobânzi, altul stăruie să ia și capitalul. Acesta fiind sărac îi pare rău, iar celălat fiind bogat se tulbură. Cel care n-are se blesteamă că n-are, iar cel care are viclenește. Ocârmuitorul este pizmuit; puternicul este urât; conducătorul trădat. Războaiele vin unele după altele; zavistiile prisosesc. Pofta nesățioasă stăpânește cu tiranie. Lăcomia împilează, minciuna se înalță cu mii de laude, credința unuia în altul a pierit, adevărul lipsește de pe pământ, iar prietenia ține până la sfârșitul mesei. Dar nici pământul nu mao poate răbda atâtea răutăți, care au pângărit până și văzduhul. Din pricina banilor, viața a ajuns de nesuferit. Din pricina banilor am vândut stihiile cele libere: drumurile se vămuiesc, pământul se împarte, apele se stăpânesc, aerul se cumpără. cei care iau dările și cămătarii țin orașele.
Bogații se topesc de grijă multă, datornicii se veștejesc de grija datoriilor, răpitorii tulbură lumea, iubitorii de arginți își pierd timpul prin judecătorii; negustorii neguțătoresc nenorocirile și nevoile oamenilor, defăimătorii vând minciuna. Mințindu-ne unii pe alții, am sfârșit jurămintele celelalte și nu mai știm să ne jurăm decât pe Dumnezeu.
Pentru aceasta proorocul, văzând pe oameni că s-au abătut spre rău, socotea nenorocită viața noastră și spunea: în deșert se tulbură tot muritorul.”

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>